Teama de necunoscut

Sunt absolut convinsa ca orice om are cel putin o temere majora - mai mult sau mai putin manifestata. Privesc insa cu uimire persoanele care isi traiesc viata dominati de frica, temeri si probleme imaginare; persoanele care prefera sa ramana in cutia lor stramta si calduroasa cand totusi cineva incearca sa le deschida ochii, oferindu-le o oportunitate pe care nu ai voie s-o ratezi.

Exista atat de multi oameni pe langa care viata trece, pur si simplu! Mereu vorbind la conditional-optativ - as vrea, mi-ar placea, nu au niciodata curajul de a-si trai visul. Sau visele. Si-ar dori mai multi bani, dar daca nu se poate… Si-ar dori ceva nou, dar daca nu se poate…

Cred ca acest nu se poate este doar o forma de protectie si de calmare a fricii de necunoscut. Ne legam singuri de banci de piatra, ne muscam buzele si asteptam sa treaca.

Viata.
Mi-ar placea sa cred sau cel putin sa sper ca acesti oameni sunt doar o minoritate; sau ca nu exista persoane care traiesc in permanenta inspaimantati de necunoscut, ci care doar trec prin astfel de stari - ca noi toti, de altfel. Nu inteleg oamenii care se plang mereu, dar nu fac absolut nimic pentru a-si imbunatati viata - cineva spunea: The chase is better than the catch.

Nimic nu se compara cu gustul reusitei dupa o lunga perioada in care ai muncit si ai sperat in bezna totala, mergand catre un taram total necunoscut, absolut nou pentru tine.
Tags: ganduri, implinirea viselor, teama de necunoscut