Pentru a putea intelege pe deplin functionarea acestui invelis membranos care ne acopera corpul, pielea, trebuie sa discutam despre structura sa histologica. Pielea separa organismul de mediul inconjurator, opune rezistenta la presiunile exterioare, asigura izotermia si perceptia senzoriala si limiteaza schimburile de substante dintre mediul intern al organismului si mediul exterior. De asemenea, este cel mai greu organ al corpului omenesc. Pielea unui adult cantareste 9 kg, adica 6% din masa totala a organismului.
Din punct de vedere histologic, pielea este constituita din trei zone distincte, suprapuse, si anume: hipoderm, derm si epiderm. Hipodermul este denumit si tesut adipos sau subcutanat si este cel mai profund strat al pielii, fiind constituit dintr-un tesut conjunctiv lax, bogat in depozite grase care infiltreaza un numar mare de celule. Hipodermul este si un izolant termic eficace, dar si o rezerva nutritiva importanta pentru organism. La nivelul hipodermului se gasesc glomerulii glandelor sudoripare, bulbii pilosi, elemente vasculare si nervoase.
Dermul este un tesut conjunctiv, consolidat de o importanta retea de fibre proteice continand colagen, elastina si reticulina. Aceasta retea elastica are un rol important in asigurarea proprietatilor biomecanice ale pielii (rezistenta si elasticitate). Dermul are doua zone diferentiate din punct de vedere structural: zona profunda, de sustinere, denumita derm reticular, si zona superficiala, numita derm papilar. Prin structura sa, dermul nu este numai un tesut de sustinere, ci si unul de nutritie pentru epiderm si un veritabil rezervor de apa pentru organism.
Epidermul este sratul superficial al pielii, format dintr-un tesut de natura epiteliala, alcatuit din cinci straturi de celule diferentiate din punct de vedere histologic. In zona profunda, stratul bazal este format din celule cilindrice, printre care se numara si melanocitele, cele care produc pigmentul numit melanina. La acest nivel apare si cancerul de piele, atunci cand celulele normale sunt invadate si se transforma in celule canceroase. Stratul filamentos constituie aproape 50% din grosimea epidermului, stratul granulos reprezinta ultimele elemente celulare vii ale epidermului, stratul lucid marcheaza inceputul stratului cornos, iar acesta din urma este alcatuit din corneocite si cheratina.
Un proces important care se desfasoara in epiderm este cel de cheratinizare, unde celulele epidermului sufera o transformare cornoasa. Mai exact, se formeaza o matrita de cheratina in interiorul corneocitelor si in acelasi timp se produce si consolidarea membranelor celulare si a punctelor de sudura dintre ele. Celulele tinere ale epidermului, formate in stratul germinativ, sufera o succesiune de modificari morfologice si schimbari ale constituentilor celulari.
Din punct de vedere cosmetic, stratul cornos fiind stratul superficial, vizibil al pielii, este deosebit de important, de caracteristicile sale depinzand aspectul si tuseul pielii. El reprezinta formatiunea asupra careia cosmetologul poate si trebuie sa intervina, pentru a da un aspect placut pielii si mai ales fetei.
De-a lungul anilor, pielea este expusa la factori sau agenti carcinogeni, cel mai important fiind soarele si radiatiile ultraviolete. Deci in cazul unor afectiuni precum cancerul de piele, psoriazis sau alte boli ale pielii, trebuie recurs la medicul dermatolog, care devine singurul capabil sa redea frumusetea si supletea pielii. Ce medic dermatolog sa alegi? Pai forumurile sunt pline cu informatii de acest tip, insa eu iti recomand sa o alegi pe Doamna Profesor Doctor Olga Simionescu, de la clinica Top-Derm Uni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu