Un vecin rapus de boala

Una dintre cele mai oribile vesti este sa auzi ca un vecin este rapus de cancer. Un baiat tanar, la 30 de ani, cu o cariera stralucita, cu familie, sa moara de cancer. Mi se pare incorect ca moartea sa ne rapeasca o persoana cu tot viitorul in fata, o persoana sociabila, amibitioasa si plina de viata cum era el. Mi s-a parut incorect ca securea mortii sa distruga un spic tanar, care a rodit. Un tanar care avea o familie, prieteni, o viata normala. Si chiar si acum imi imaginez cat a suferit, caci boala a fost depistata intr-o faza tarzie si nu a mai putut fi salvat. De ce oare viata omului este trecatoare, tot ce se naste este menit sa dispara, sa se distruga? De ce nu putem trai suficient pentru a ne vedea dorintele implinite, de ce nu putem suficient pentru a ne realiza proiectele ? Si chiar si acum ma gandesc cata durere a ramas in urma in sufletul sotiei, copiilor, prietenilor, colegilor de munca, rudelor si apropiatilor. Securea mortii este neinduratoare si uneori isi alege persoane care ar merita sa traiasca mai mult pentru a realiza ceea ce isi propun.