Inca dorm cu jucarii de plus

Stiu cat de amuzant suna asta avand in vedere faptul ca sunt un adult in toata regula care lucreza si sta singura. Si totusi iata-ma chiar si acum, cand scriu asta, cu tigrul meu de plus mic cat o palma stand chiar in fata laptop-ului, la mine in brate. M-am gandit ca probabil asta vine de la faptul ca de obicei eu ma atase mai repede si mai mult de necuvantatoare decat de oameni. Asa e si cu animalele, pot ajunge sa iubesc o pisica in termen de cateva zile daca petrec suficient timp cu ea. La oameni, in schimb, dureaza chiar si cativa ani. Un alt motiv e ca de cand eram mica aveam o imensa colectie de jucarii si toti aveau nume.

Eram la varsta la care nu stiam cum ii cheama pe parintii mei, dar daca-mi aratai cu degetul orice jucarie din casa, stiam sa-i zic numele in mai putin de zece secunde. Si il si pronuntam corect, chiar daca unele erau nume mai ciudate sau straine! Odata ce am mai crescut, am inceput sa fiu usor obsedata de testoase. Si, pentur ca stiam extrem de multe lucruri despre fiecare tip de testoasa pe care-l gaseam in reviste si carti de specialitate, trebuia neaparat sa am si testoase de plus. Obsesia mea cu testoasele (de plus) a durat de la 9 la 17 ani, timp in care am adunat aproximativ sapte jucarii de acest fel. Dupa varsta de saptesprezece ani m-am mai linistit, dar tot dormeam cu minunatele mele testoase fie cumparate de mine, fie primite cadou de la prietenii mei. Caci, bineinteles, tot Universul stia ca eu iubesc broastele testoase.

Un an mai tarziu insa, de Craciun, iubitul meu mi-a facut cadou un tigru mic de plus, cel care sta acum la mine in brate. Si de atunci pana in ziua de azi am iubit acest animalut, la fel ca si pe iubitul meu, ajungand intr-un stadiu ciudat in care il iau in vacante cu mine. Da, atat de obsedata sunt de jucariile de plus si cu siguranta ca as fi luat si testoasele cu mine daca as fi putut sa le indes in bagaj si pe ele. Oricum cand m-am mutat dupa liceu mi-am luat toate jucariile dupa mine si una din gentile mele arata ca si cum as avea copii. Totusi, cred ca e bine sa mentinem copilul din noi treaz si sa-l ‘hranim’ cu astfel de mici atentii din cand in cand.