Déjà vu. Mai intai, o poveste. Ca toate povestile frumoase, incepe cu „A fost odata”. A fost odata un baietel cam neastamparat care incerca zi de zi sa gaseasca altceva de facut, ceva nou, care sa-i ocupe cat mai bine golul din universul sau nelimitat. Intr-o buna zi, baiatul se duse la aprozarul din apropiere, sa cumpere o paine si niste faina pentru mama care abia astepta sa-i faca niste placintele fragede. Ajuns la aprozar, baietelul a tresarit. Desi i se parea anapoda, toate i erau extrem de familiare. Vanzatoarea, rafturile, casa de marcat de culoare verde. Insa era prima oara cand pasea in acel magazin. A luat painea si faina, si a fugit, cu inima cat un purice, spre blocul in care locuia. Ceea ce am relatat mai sus e o poveste adevarata, o experienta personala, pe care, la acea vreme, n-am inteles-o. Am refuzat sa mai calc vreodata in acel magazin odios si ciudat. Mai tarziu, devenind pasionat de fel de fel de fenomene stranii care se intampla in lume si de paranormal, am invatat ca experienta pe care am trait-o atunci purta un nume: déjà vu (tradus, ar veni deja vazut). E o experienta in care esti sigur ca ai mai trait sau ai vazut o situatie anume intr-un trecut nedefinit, obscur. Sentimentul e ca traiesti din nou ceva ce ai mai trait nu demult. Déjà vu-ul e adesea insotit de teama, instrainare pe moment si un fel de fior neplacut care-ti strabate tot corpul. Uneori spunem c-am visat, insa de multe ori avem certitudinea foarte puternica asupra faptului ca undeva in trecut am mai trait experienta respectiva.
Déjà Vécu. Déjà Vécu-ul este acea traire resimtita atunci cand te gandesti ca ai trait un eveniment Déjà vu. Daca Déjà vu-ul se refera la o experienta „vazuta” in trecut si retraita, Déjà Vécu-ul presupune existenta unui eveniment din trecut pe care l-am mai trait si despre care ne amintim in detaliu (experienta e una temporala), de exemplu rememoram chiar sunete sau mirosuri specifice. De foarte multe ori avem sentimentul chiar ca stim ce se va intampla in clipele urmatoare si ce spunem celor din jur se adevereste. Am trait personal asa ceva si credeti-ma e o experienta care te zdruncina, de parca ai fi o ghicitoare care are in fata globul de cristal; pe langa asta ajungi sa fii privit cam ciudat de prieteni sau de familie, daca lor le spui „viitorul”…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu