Un buchet de levantica

Mi s-a intamplat un lucru frumos astazi. Cand mergeam pe strada, in drum spre serviciu, am vazut de departe o batrana care vindea buchete cu flori. Era una dintre acele batrane, mici si neajutorate, care fac singure buchetelele pentru a le vinde trecatorilor grabiti. Nu voiam sa cumpar flori, nu doarece nu mi-ar fi placut, ci pur si simplu deoarece s-ar fi ofilit pana ajungeam seara acasa, deoarece la birou nu aveam unde sa le pun in apa. Insa, trecand pe langa batrana, am observat ca avea, pe langa, buchetele mai mari, si mici buchetele de levantica. M-am oprit si am luat trei buchetele (ma gandeam sa impart si cu prietenele de la serviciu). Mirosea atat de frumos.

Eu ador mirosul de levantica, este atat de proaspat si romantica, in acelasi timp imi creaza o senzatie de reverie rustica. Am pornit mai departe zambind spre serviciu, dar acum aveam o buna dispozitie pe care trebuia sa o impart cu cineva. Mergeam zambind pe strada si ma simteam fericita. I-am dat un mesaj iubitului meu si i-am zis ca trec pe la el pe la serviciu. Cu toate ca plecase cu o ora inaintea mea de acasa, imi doream sa il vad. M-a intrebat panicat daca s-a intamplat ceva. I-am zis ca nu si i-am zis ca ajung imediat. M-a intalnit stupefiat, nestiind ce sa spuna. Dar aveam o dispozitie mult prea buna pentru a atrage atentie la reactiile lui, l-am imbratisat strans, l-am sarutat, i-am zis cat de mult il iubesc. Ma privea uimit. L-am imbratisat strans si l-am lasat privind uimit (dar cu un zambet satisfacut) in urma mea. Am ajuns la serviciu. Simteam ca va fi o zi productiva astazi si ca totul imi va merge bine. Le-am dat prietenelor mele buchetelele cu levantica si ne-am pus pe treaba. Totul a decurs fara complicatii, fara clienti nemultumiti. Imi dadeam seama de faptul ca buna mea dispozitie devenise molipsitoare si ca intregul birou se simtea cuprins de voie buna. Glumeam, radeam, munceam cu spor si ne placea. La masa le-am propus fetelor sa mergem sa mancam in apropiere la un mic reastaurant, sa mai schimbam si noi din rutina. Ne-am simtit atat de bine si satisfacute. Ma intorceam seara acasa. Nu am luat transportul public, era un timp frumos, nici prea cald, de aceea am decis sa merg pe jos.

Mi-am scos pantofii din picioare si chiar daca se uitau trecatorii ciudat la mine, eu zambeam si ma bucuram ca un copil de tot ce se intampla. Cand am ajuns acasa, i-am zis iubitului meu ca imi doresc foarte mult sa mergem in weekend sa vedem un camp de levantica. Mi-a zis ca rezolva el tot si gaseste un loc frumos. De aceea, pentru weekend avem planuri. Imi dau seama de faptul ca nu levantica care imi place atat de mult a fost factorul care mi-a facut ziua mai frumoasa, ci ca totul se afla in mintea mea. Da, totul se afla in mintea noastra. In functie de cum ne programam si ce fel de zi de dorim. Daca suntem atenti la detalii, putem observa lejer lucrurile care ne plac, cum ar fi, de exemplu, buchetelul cu levantica la batrana de la coltul strazii. Iar acum, acest buchetel sta langa mine si in camera mea este un miros de nedescris. Nu mergeti cu ochii in pamant pe strada, uitati-va la oameni, cautati lucrurile care va plac si, la sigur, le veti observa. Voi va puteti face ziua mai frumoasa, nu asteptati un miracol, nu asteptati ca altcineva sa va aduca buna dispozitie!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu