Pagini de jurnal 2

In acest loc erau rupte mai multe pagini in care exprimase pesemne „la cald” unele consideratii de ordin etic, cu care, ulterior, nu mai fusese de acord, sau (cine stie!) se temuse, pur si simplu, ca jurnalul sa nu cada in miinile sotului ei, care (cu toate elogiile pe care i le aducea) nu s-ar fi aratat prea incintat. Adevarul era ca fostul ei iubit nu se ridica la performantele sotului, dar nu conta, nu contase niciodata, import era ca i se „facea pielea de gaina” cind ii simtea miinile pe corpul ei, infiorind-o pina in maduva spinarii, cind vibra, cuprinsa de un tremur nervos, spasmodic, pe care nu si-l putea reprima niciodata, vrajita de cuvintelele lui, soptite ragusit si de multe altele. Nu-i putea rezista oricit de suparata sau pornita ar fi fost pe dinsul, iar el stia asta. Daca ar mai fi venit o data, tot asa, dimineata devreme, l-ar fi primit si iubit cu aceeasi dragoste, ar fi facut orice, ca sa-l tina citeva clipe linga dinsa.